Alin Ciortea | Blog

There’s no School like the Old School #1

1 Flares 1 Flares ×

367_plus-x_r09_004w

367_plus-x_r09_001w

Camerele vechi pot genera o adevărată dependenţă. GAS se numeşte (gear acquisition syndrome) şi e cât se poate de real. Am reuşit să adun o grămadă de aparate de-a lungul timpului, unele funcţionale, altele nu. Chiar dacă am renunţat la multe dintre ele tot au mai rămas mai multe decât pot folosi constant. Aşa că m-am hotărât să mai dau jos praful de pe cele peste 10 aparate clasice pe care le mai am şi să încerc să trag câte un film cu fiecare.

Pentru început, Zorki C.

Rusesc, metalic şi cât se poate de old-school, Zorki C (sau S în chirilică) – produs între 1955 şi 1958 – este un upgrade al primului Zorki, care la rândul lui este o clonă a celebrei Leica II. Exemplarul meu este produs în 1956 şi, după cum se poate vedea, încă funcţionează.

10399540_777341522369984_2064883264846452875_n

(Filmul este un Kodak Plus-X 125, expirat în 2006 şi developat în Agfa Rodinal 1+50 timp de 14minute la 19 grade)

367_plus-x_r09_003w

367_plus-x_r09_006w

367_plus-x_r09_005w

367_plus-x_r09_012w

Cum am ajuns să vreau un Zorki C? Simplu. Un design care-mi place la nebunie şi o senzaţie de old school photography cât se poate de intensă (obiectiv retractabil, vizoare separate pentru focalizare şi încadrare, încarcarea filmului etc.)

De fapt oscilam între Zorki/FED 1, care arată aproape identic cu Leica II, şi Zorki 3, la fel de interesant dar nu chiar la fel de frumos. Aparatul a fost cumpărat de un prieten dintr-un târg de vechituri şi abia când a ajuns la mine am realizat că e modelul C.

Singurul lucru care nu-mi place deloc e vizorul (de încadrare), pentru că niciodată nu se văd simultan toate marginile cadrului, lucru care face încadrarea precisă mai degrabă o chestie de noroc.

  367_plus-x_r09_007w

367_plus-x_r09_033w

Şi index-ul filmului (varianta digitală a procesului clasic)

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 1 StumbleUpon 0 1 Flares ×